sâmbătă, 12 mai 2012

Capitolul unu

Saptamâna trecuta am trait cea mai profunda experienta din viata mea. Am luat LSD-25, unul dintre cele mai noi droguri psihedelice. Datorita acestei experiente unice, care a durat cam 10-12 ore, întreaga perspectiva, profunzime si directie a vietii mele au luat o turnura miraculoasa. Cu adevarat am trait un miracol.

LSD-25, sau doar LSD, este denumirea obisnuita pentru un drog produs pe cale sintetica. Mi-a fost administrat sub supravegherea Institutului pentru Cercetare Psihedelica, un grup de cercetare privat din California de Nord. Acest drog sau material, cum le place lor sa-l numeasca, precum si tehnica folosirii lui, sunt instrumente care pot si care, cred eu, vor schimba cursul istoriei omenirii. Acest proces îl aduce pe om în pragul unei ere a carei schimbare este de departe mai semnificativa decât oricare dintre promisiunile socante ale erei spatiului.

Psihedelic este un cuvânt foarte sugestiv pentru drog si pentru efectul pe care îl are. Provine din limba greaca si semnifica literal revelarea sufletului sau imaginea sufletului. Adica exact ceea ce face LSD-ul, când este utilizat ca în cazul meu. Reveleaza sufletul.

Propria experienta pe care am trait-o sub influenta LSD-ului a fost pentru mine revelarea sufletului. Nu poate exista o experienta mai adânca, o revelatie mai profunda decât aceasta.

Când am încercat sa-i descriu cuiva experienta mea, acesta a spus: “Oh, ceea ce ai învatat tu este credinta.”

“Nu, nu e asta”, i-am raspuns.

Ceea ce am învatat sub influenta LSD-ului nu a fost deloc credinta. Credinta este acceptarea a ceva ce nu poti dovedi altfel. Credinta are de-a face cu a crede, iar ceea ce am experimentat eu sub influenta LSD-ului nu a necesitat nicidecum credinta, nici atunci si nici acum. A necesitat doar acceptarea unei cunoasteri pozitive. Nu a fost nevoie sa cred în ceva. Nu a fost nevoie decât sa-mi deschid ochii sa vad, sa aflu. Nu trebuie sa am credinta ca ceea ce am vazut a fost adevarat. Pur si simplu stiu ca asa a fost.

Experienta mea a fost atât de adânca, de impresionanta, de plina de întelesuri, încât n-as putea sa descriu decât o parte din ea. A încerca sa explici o experienta LSD este ca si cum ai încerca sa explici iubirea sau experienta de a fi îndragostit. Ceea ce am descoperit eu de fapt sub influenta LSD este iubirea. Unii o numesc Dumnezeu si îmi place si mie aceasta notiune. Este Dumnezeu; este Iubirea. În cea mai buna terminologie crestina, Dumnezeu este iubire si ca atare iubirea este Dumnezeu. În terminologia mea, ele sunt una si aceeasi.

Consider ca cea mai buna cale de a povesti ceea ce am descoperit sub influenta LSD-ului este de a relata experientele în ordine strict cronologica. În timpul procedurii am luat notite pe larg, atât scrise, cât si înregistrate pe banda. Când este cazul si acolo unde nu se repeta, voi cita aceste notite cuvânt cu cuvânt. Vreau sa fie clar ca nu exista nici cea mai mica intentie de a omite ceva. Asta n-ar fi corect nici pentru voi, nici pentru mine. Orice persoana care ia LSD trebuie sa fie pregatita pentru a vedea si a experimenta lucrurile asa cum sunt, nu asa cum ea sau altcineva ar vrea sa fie si drept urmare ea trebuie sa le relateze asa cum au fost traite.

Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le înveti sub influenta LSD-ului este ca toate lucrurile sunt una. În esenta, nu exista lucruri rele sau bune, lumina sau întuneric sau alte opozitii pe care le desemnam noi în viata noastra. Nu exista cu adevarat o dualitate, nu exista decat o unitate. Binele si raul, întunericul si lumina sunt niste termeni aproape arbitrari, pe care îi folosim pentru a ne exprima noi însine constient. Ei nu sunt obiectivi decât ca repere de exprimare, nu ca repere ale realitatii. Este ca si cum ai spune ca este o zi calda sau este o zi rece. A fi cald sau rece nu este valabil decat în raport cu vorbitorul sau ascultatorul. Asta nu spune nimic real despre temperatura. Pentru a indica temperatura trebuie s-o exprimam în grade, iar gradele nu au nimic de-a face cu senzatia de cald sau rece, exceptând cazul în care noi le asociem în mod arbitrar cu notiunile de cald si rece. Iar acest lucru este valabil în toate cazurile.

Asadar, în aceasta marturie am sa astern experienta mea, cu toata acuratetea de care sunt capabil si fara cea mai mica intentie de a o cenzura. Voi folosi cuvintele si evenimentele asa cum s-au desfasurat ele, fara a ma preocupa de modul în care m-ar face sa apar în fata voastra. Când vine vorba de experienta LSD, nu poti s–o faci pe moralistul în privinta cuvintelor care apar si a evenimentelor care au loc. Pur si simplu le accepti asa cum sunt. Experienta LSD nu este preocupata de moralitate. Ci mai degraba este interesata de nemurire, ceea ce cautam fiecare dintre noi.

Pentru prima data avem la îndemâna un material si o metoda prin care putem da la o parte cortina cea grea a mintii noastre subconstiente si prin care putem scoate la lumina mintii noastre constiente multe dintre misterele întunecate si tulburatoare ale sinelui interior. Acum, în sfârsit, acele temeri nedeslusite si inexplicabile, acele nelinisti capricioase si necontrolabile, acele angoase nelamurite si de neînteles, care ne determina sa ne comportam asa cum ne comportam, pot fi descatusate din temnita mintilor noastre. Si odata ce acesti demoni, diavoli si balauri sunt scosi afara si odata ce cotloanele întunecoase în care se ascund sunt luminate, ne trezim cuprinsi de o iubire despre care nici macar nu am visat vreodata ca ar fi posibila.

Este stiut dintotdeauna ca acolo unde este iubire nu încape loc pentru razboaie, conflicte, nefericire. Filozofii si liderii religiosi au explicat asta de secole, iar poetii si artistii au exprimat-o prin toate formele artei. Toti oamenii din toate timpurile au stiut ca iubirea este singura speranta a omenirii. Si totusi, trist lucru, noi tot nu stim ce este în realitate iubirea, cum s-o gasim, cum s-o folosim, cum sa fim una cu ea.

Aproape fiecare american ar fi imediat de acord ca daca i-am fi iubit pe rusi, nu s-ar fi pus problema razboiului, care ar putea foarte bine sa-i distruga si pe ei si chiar omenirea întreaga. Dar totodata noi asociem aceasta acceptare cu conditia ca si rusii ar trebui sa ne iubeasca pe noi. Suntem de acord ca vrem cu adevarat sa-i iubim pe rusi, dar nu putem sa-i iubim daca nu ne iubesc si ei pe noi si oricum nu credem ca vor face ei asta vreodata. Noi nu putem face uz de iubire decât daca si ei fac uz de iubire si, de vreme ce noi nu credem ca ei sunt capabili de iubire, rezulta ca nu exista nici o cale de a rezolva aceasta situatie cu iubire. Drept urmare, printr-o logica irationala, noi întoarcem spatele singurei forte pe care o cunoastem ca fiind speranta omenirii si ne lasam viitorul prins în gheara de fier a fortelor urii, despre care stim ca ne vor distruge.

Si cadem în aceeasi capcana irationala atunci când vorbim despre iubire în vietile noastre sociale si personale. Cum putem noi, de pilda, sa iubim un criminal care ucide si violeaza? Cum îl putem iubi pe afaceristul înfipt care ne vinde marfa proasta? Cum putem noi sa-l iubim pe politistul rutier care sta cu ochii pe noi si care ne amendeaza, când ar trebui sa ne dea drumul doar cu un avertisment? Cum e cu putinta sa jucam rolul celui care iubeste indiferent de situatie, daca cel iubit nu ne raspunde cu aceeasi iubire?

Pentru cei mai multi dintre noi întrebari ca acestea nu-si afla raspunsul. Si, de vreme ce nu le putem raspunde în termeni de iubire, tragem concluzia ca iubirea este impracticabila, nefunctionala si prea idealistica pentru aceasta lume moderna.

Asadar ne aflam în postura de a detine cunoasterea intelectuala ca iubirea este singura speranta a omenirii si convingerea interioara ca asta este adevarat, dar fara sa avem cea mai mica întelegere a ceea ce este iubirea de fapt si cum se poate obtine ea. Suntem atât de nesiguri în ceea ce priveste iubirea, încât nici macar nu dispunem de o definitie clara a notiunii, ci doar de un concept foarte vag asupra sentimentelor cu care o asociem.

Vorbim despre “a face dragoste” cu întelesul de desfasurare sau împlinire a actului sexual sau, uneori, cu întelesul de contacte fizice premergatoare actului sexual. În acest sens iubirea este ceva ce este asociat cu trupurile noastre. Vorbim de asemenea si despre iubirea de Dumnezeu, iubirea de familie, de prieteni s.a.m.d. În acest sens, iubirea este ceva ce este asociat cu fiinta noastra interioara, cu sufletul nostru.

Desi nu stim ce este iubirea, stim totusi ca fiecare dintre noi tinde catre ea, ca fiecare dintre noi tânjeste sa o obtina si simtim ca trebuie sa ajungem cumva s-o experimentam, daca toata treaba asta cu traitul e sa-si merite osteneala. Ne dam seama ca aceasta zbatere a omenirii întru acest scop nedefinit a fost si este o cale lenta si anevoioasa. Când încercam sa vizualizam drumul care ni se asterne în fata, vedem mai cu seama chin si durere si nu ne putem imagina cum e cu putinta sa-i facem fata. Dar iata ca în zilele noastre apare aceasta noua speranta, fiindca acum avem la dispozitie un agent biochimic care ne ofera sansa de a face un salt urias înainte. LSD si metoda de utilizare a sa, care este dezvoltata si perfectionata de Institutul de Cercetare Psihedelica si alti cercetatori ne pune la îndemâna mijloace prin care fiecare dintre noi ar putea descoperi o noua dimensiune interioara – si anume dimenisunea iubirii.




Bineînteles, LSD nu este primul drog psihedelic. Ci mai degraba este cel mai nou si în momentul de fata cel mai puternic. Fara îndoiala ca vom descoperi si altele, acum ca începem sa întelegem câte ceva despre aceste materii si valoarea lor inestimabila. Drogurile pentru transformarea mintii, manifestarea mintii si revelarea mintii au fost utilizate de catre om de când exista marturii ale acestei sfortari de a descoperi realitatea. Mescalina, marijuana, psilocybin si multe alte droguri care se gasesc în stare naturala în semnite, muguri, frunze si alte parti ale cactusilor, ciupercilor si altor plante au fost folosite multe mii de ani, pe masura ce omul a cautat sa se descopere pe sine însusi si pe Dumnezeu, pentru a afla raspunsul la eterna întrebare: “Cine sunt eu?”.

În afara de drogurile care sunt clasificate drept psihedelice, omul a folosit tot felul de droguri pentru a-si influenta starea mentala. Sute de plante diferite au fost folosite în statrea lor naturala la prepararea sucurilor, berilor, distilatelor, extractelor si amestecurilor pe care omul le-a mâncat, le-a baut, le-a fumat sau injectat în corpul sau pentru a-si induce o stare de fericire cel putin temporara sau pentru a-si elibera mintea de tensiuni insuportabile. Cele mai obisnuite astfel de droguri sunt nicotina si alcoolul.

Desi exista dovezi considerabile ca tutunul produce cancer si ca mai contribuie si la boli de inima, noi preferam sa nu tinem cont de aceste lucruri si consumam mai mult de 1 miliard de kg de tutun pe an. Desi alcoolul este un agent care ne distruge moravurile si comportamentul generat de influenta acestuia este probabil cea mai stringenta problema sociala si penala a timpurilor noastre, totusi îl consumam într-o cantitate de milioane de litri pe an. Nu exista vreo motivatie de a folosi alcoolul sau tutunul în afara de aceea de a ne ajuta sa suportam mai usor tensiunile vietii în sec. 20, de a ne furniza o scurta stare de satisfactie. Si de dragul acestor beneficii suntem gata sa ne asumam orice fel de riscuri.

Utilizarea marijuanei de catre toate grupele de vârste si cresterea alarmanta a consumului de heroina si alte narcotice sunt un alt exemplu al faptului ca omul se bazeaza cu disperare pe droguri, care sa-l sustraga lumii constiente si care sa-l introduca în lumea subconstienta. Desi – din punct de vedere moral, social si legal – noi condamnam folosirea acestor droguri, este un fapt simplu ca ele sunt si vor fi folosite în cautarea omului de a se identifica cu ceva de o însemnatate mai înalta decât viata simpla de muritor. Omul foloseste si va folosi droguri constient fiind ca ele îl vor distruge din punct de vedere economic, moral, fizic si spiritual.

Anul trecut am consumat mai multe milioane de tranchilizante în eforturile noastre de a ne mentinem suficient de calmi cât sa suportam îndatoririle zilnice si vietile noastre nefericite. Si în fiecare noapte am înghitit mai multe milioane de somnifere pentru a putea evada înapoi în inconstient. În acea lume inconstienta din somn noi ne construim lumea noastra de vise. Si chiar daca visele se transforma în cosmaruri, noi le preferam pe acestea neajunsurilor lumii constiente.

În timp ce folosirea tutunului, a alcoolului, calmantelor, somniferelor, marijuanei si a narcoticelor este atât de larg raspândita si creste în mod constant, utilizarea drogurilor psihedelice este aproape necunoscuta în aceasta tara. Noi folosim tot felul de droguri pentru a ne linisti mintile, dar nici unul pentru a ni le revela. Se pare ca ne dorim doar schimbare si nu întelegere. Cei mai multi dintre noi nici nu au auzit de droguri psihedelice, iar cei care au auzit nu s-au gândit niciodata sa le experimenteze pe pielea lor. Desi omul a folosit droguri înca din vremuri stravechi, în ritualuri religioase, pentru a descoperi relatia dintre el si Dumnezeu, mintea iudeo-crestina nu poate fi de acord cu astfel de practici.

Unii indieni din sud-vestul USA si din Mexicul de azi mesteca peyote în cadrul ritualurilor lor religioase. Noi privim aceasta practica cu indiferenta amuzata sau cu indignare virtuoasa. De curând doi indieni au fost condamnati de Curtea Suprema din Riverside County, California, si au fost închisi pentru ca au mestecat peyote într-un ritual traditional religios. Si desi peyote nu creeaza dependenta si nici nu de încadreaza în legile federale ale narcoticelor,

legile din California cu privire la narcotice îl clasifica drept “narcotic” si interzice utilizarea lui. Fara îndoiala ca legislatorii care au promulgat aceasta lege si judecatorii care o pun în aplicare considera ca protejeaza societatea prin pedepsirea celor care folosesc droguri în practicarea religiei. Oricum, sunt sigur ca nici unul dintre acesti tipi nu au nici cea mai vaga idee de ce folosesc acesti indieni peyote sau care sunt efectele acestui drog. Si, de vreme ce nu stiu si nici nu încearca macar sa înteleaga, ei considera ca nu poate fi decât ceva rau si prin urmare trebuie interzis. Cu siguranta ca ei considera ca o practica de neînteles pentru crestinism nu poate fi religioasa si prin urmare nu are nici un drept în cadrul garantiilor constitutionale ale libertatii religiei.

În ceea ce ma priveste, nu m-am gândit niciodata prea mult la asemenea lucruri pur si simplu pentru ca nu stiam mare lucru despre ele. Si nu mi-am pus niciodata problema ce-ar putea sa pateasca indienii care mesteca peyote si nici nu mi-a pasat prea mult de asta. Daca e vorba de o chestiune religioasa, atunci ei au dreptul sa o practice, iar daca nu, tot nu ma priveste pe mine.

În ultimii ani am auzit si am citit despre eforturile de a utiliza droguri în cazul persoanelor cu probleme psihice, dar nu am fost interesat în mod special de acest aspect si nu i-am acordat decât foarte putina atentie.

De curând am citit niste articole de revista scrise de Aldous Huxley, despre drogurile care afecteaza mintea omului; iar sotia mea a citit o carte despre folosirea ciupercilor sacre. Aceste lucruri m-au interesat, dar nu în mod serios. Nu ma îndoiesc ca exista ceva adevar în asta, dar în orice exista ceva adevar – magie neagra, voodoo, astrologie, grafologie, chiromantie, ESP, oricare ar fi acestea.

LSD-ul, precum si Institutul pentru Cecetare Psihedelica, le-am descoperit cu totul întâmplator. Cu câteva luni în urma, fiica mea, Ann, împreuna cu sotul ei, Bob, s-au mutat în Three Rivers, Sunnyvale, California. Aproape zece ani, de când sunt casatoriti, au locuit foarte aproape de noi si o mare parte din acest timp Bob a lucrat pentru mine în afacerile de publicistica tehnica. Noi avem o relatie foarte apropiata cu ei si cu fiica lor adoptiva, Delita, acum în vârsta de sapte ani. Stiam ca Bob si Ann aveau anumite probleme în relatia lor si în relatia lor cu Delita. N-am stiut niciodata exact cât de serioase erau aceste probleme, dar au fost perioade în care ne întrebam daca vor fi în stare sa le rezolve.

Craciunul trecut am fost la Sunnyvale sa ne petrecem vacanta împreuna cu ei si cu Bill si Jerri. Bill este cel mai tânar dintre cei zece membri ai familiei mele, iar Anniel este cea mai în vârsta. Bill a trait împreuna cu noi multi ani si i-am purtat de grija mai mult ca unui fiu decât ca unui frate sau cumnat; iar copiii lui, Sharlee, de noua ani si Denise, de opt au fost pentru noi ca si nepoata noastra, Delita. Bill si Jerri sunt cam de aceeasi vârsta cu Bob si Ann, iar cele doua cupluri au format întotdeauna un grup apropiat si manifesta un interes deosebit în metafizica si subiectele adiacente.

Aproape imediat ce am sosit în Sunnyvale am simtit ceva diferit în legatura cu Bob si Ann. Se simtea ceva diferit în relatia dintre ei si relatia lor cu Delita si cu noi. Era o diferenta indescriptibila si totusi o diferenta atât de clara, încat fiecare dintre noi o simtea si discuta despre ea. Ne întrebam daca era rezultatul succesului recent pe care-l avea Bob la noul servici sau pentru ca ei rupsesera contactele zilnice nu noi, posibilitate pe care nu ne placea s-o recunoastem, dar despre care stiam ca era foarte adevarata. Habar n-aveam ce se petrece, dar eram siguri ca, oricare ar fi fost schimbarea, era o schimbare în bine.

Si când i-am vazut pe Bill si Jerri a doua zi am sesizat acelasi fel de schimbare la ei. Desi înca simteam anumite tensiuni în fiecare dintre ei, simteam de asemenea si o stare de iubire pe care nu o cunoscusem înainte.

Era cu câteva zile înainte de a afla ce se petrece. Ann a spart tacerea si ne-a spus ca aflase despre Institutul Psihedelic de la o femeie care luase LSD acolo. În speranta ca îi va fi de ajutor în rezolvarea unor probleme personale, a sunat la biroul Institutului si s-a interesat de un interviu. A fost acceptata, iar Bob, Bill si Jerri urmau sa se înscrie si ei, iar dupa aceea toti patru urmau sa treaca printr-o pregatire preliminara înainte de a lua LSD. Si nici nu a început bine programul si prima lor sesiune de pregatire, ca în fiecare dintre ei au aparut diferente notabile.

Si pe masura ce ne explicau despre Institutul Psihedelic si despre experienta LSD, deveneam din ce în ce mai interesat. Cu toate acestea, când au început sa ma îmbrobodeasca în ideea de a ma îndemna sa iau si eu, nu eram atât de convins ca pentru mine însemna ceva atât de grozav. Puteam sa înteleg foarte bine ca ei luau fiindca fiecare dintre ei avea anumite probleme. Dar cu siguranta ca eu nu aveam astfel de probleme si nu mi se parea ca as avea vreun motiv deosebit pentru care sa recurg la aceasta experienta.

Când Anniel a spus ca i-ar place si ei sa iau LSD, am început sa îmi pun întrebari si mie si lor. Nu eram sigur daca ei vroiau ca eu sa iau LSD pentru ca simteau ca as avea probleme, ceea ce nu recunosteam, sau pentru ca nu doreau decât sa fac ceva ce faceau si ei. Nu m-ar fi deranjat sa ma alatur lor într-un experiment, dar ma tulbura gândul ca ei ar putea sa creada ca eu as avea nevoie de aceasta chestie. Ca mai toti oamenii, am recunoscut adesea în sinea mea, si uneori chiar am spus-o sus si tare celorlalti, ca aveam si eu hachitele mele, dar cu siguranta nu aveam nici o problema majora în aspectele vietii mele.

Din punct de vedere profesional, a fost cale lunga pentru mine. Am început de la zero pâna am ajuns sa scriu mai multe carti, sute de articole de revista si povestiri, un film, ceva radio si mii de publicatii tehnice. Ca producator de publicatii tehnice militare am fost implicat în afaceri ca nimeni altul de pe Coasta Pacificului. Multa vreme m-am bucurat de reputatia de a produce cele mai calitative publicatii tehnice în materie.

Din punct de vedere economic, am prosperat frumusel. Am locuit într-o casa în valoare de 50.000 $, care nu are nici o ipoteca. Fara sa recurg la ajutorul diplomei de facultate, a rudelor importante sau a prietenilor influenti, am adunat conturi si economii în banca, sume de cinci crifre, iar balanta mea Dunn and Bradstreet arata o valoare neta de mai mult de 1.000.000 $.

Locuiam într-o comunitate în care eram cunoscut si placut de aproape toata lumea. Mi se cerea fara întrerupere sa intru în comitetul de conducere al multor afaceri cetatenesti. Mi se cerea în mod frecvent sa iau cuvântul în cadrul cluburilor sau societatilor.

În cadrul social, eram acceptati peste tot. Eram invitati la tot felul de chestiuni publice si particulare – de la petreceri obisnuite pâna la jocuri de carti la o bere. Eram foarte mândri de noi fiindca ne potriveam în nu conteaza ce anturaj.

În viata noastra privata, Anniel si cu mine eram deseori luati ca exemplu de casnicie perfecta. Niciodata nu ne ciondaneam, niciodata nu ne întepam unul pe altul în public. Eram atenti la noi însine si la cei din jurul nostru. De fapt uneori chiar eram invitati special pentru ca oamenii se bazau pe noi sa fim pe post de amortizor daca printre invitati erau dintre acei care s-ar fi putut lua la harta. Eram considerati un cuplu cald, stabil, iar pentru noi era o mare multumire chiar si numai ca eram astfel.

Casnicia noastra a fost o reusita si acest fapt era demonstrat pentru ca rezistase treizecisidoi de ani, dupa care ne simtem si mai îndragostiti decât la început. Am crescut doi copii. Ei ne-au daruit o mare bucurie si ceva mâhnire. Oricare ar fi fost standardele la care s-ar fi raportat, casnicia noastra a fost foarte reusita si fericita si eram mândri de asta.

Si atunci de ce, ma întrebam eu, un om care avusese o casnicie fericita, o înalta reputatie profesionala, un nivel considerabil de succes financiar si siguranta, ar fi avut nevoie sa ia LSD? Cum ar putea un drog ca LSD-ul sa-l ajute pe un om care avea un trecut satisfacator, un prezent împlinit si un viitor promitator? Admitând ca totul nu a fost perfect decât într-o anumita masura, ce ar putea LSD sa faca pentru mine mai mult decât am facut eu însumi?

Si totusi era un fapt deranjant ca toata familia ma îndemna sa iau LSD. Si de vreme ce nu mi-au zis în mod explicit ca ei credeau ca am nevoie de asta, am considerat ca ei nu-si doreau decât sa iau si eu parte la ceea ce faceau ei. Si de vreme ce era evident ca experimentul le adusese mari beneficii, nu aveam cum sa refuz sa ma alatur si eu lor. Asa ca am rugat-o pe Ann sa sune la Institut si sa ma programeze pentru un interviu.

Era a doua zi de Craciun si Institutul era închis pâna pe 1 ianuarie. Totusi, Dr. John Flint, directorul medical si psihiatrul, era acolo si mi-a propus sa vin vineri, pe 4 ianuarie, 1963, la ora 2 p.m. Si astfel începea initierea mea în lumea drogurilor psihedelice. A fost un proces pe care am fost tentat sa-l întrerup de mai multe ori, dar pe care l-am încheiat pâna la urma. A fost un proces care mi-a dezvaluit unele dintre cele mai adânci mistere ale vietii mele, mistere pe care nici nu visam vreodata ca mi-ar putea fi revelate.

Sub influenta LSD-ului mi-am descoperit propria nemurire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu