Capitolul cinci

Când m-am ridicat de pe scaun sa plec m-am oprit un pic ca sa simt din nou cum e sa stau pe picioare. Am facut primii pasi cu foarte mare grija. Nu ma clatinam, însa ideea de a pasi pe pamânt tare era, în mod ciudat, ceva aproape nou pentru mine. Fusesem atât de departe de asta si simteam ca nu mai mersesem de multa multa vreme. Poate ca simteam ca nu mersesem niciodata pâna atunci. Si cu adevarat nu o mai facusem, cel putin nu în acest fel, fiindca acum nu mai eram aceeasi persoana care intrase în camera cu noua ore înainte.

Ruth, Ron si Alan m-au ajutat de-al lungul coridorului pâna la casa scarii si apoi la coborâre. Alan si-a adus masina pe alee ca sa nu ma ude ploaia. Dupa cinci minute tragea lânga scarile care duceau la camera noastra de la etajul al doilea al motelului. Nu l-am mai asteptat pe Alan sa vina sus sa îmi deschida usa. Nu îmi mai era frica sa nu cad, nu mi-era frica de ploaie, nu mi-era frica de nimic. Nimic nu mai putea sa-mi faca rau vreodata.

M-am grabit pe scari. Fata lui Anniel radia când am cuprins-o în brate. Puteam s-o simt cum freamata în timp ce o tineam aproape, mai aproape decât o tinusem vreodata pâna atunci. Lacrimile au început sa ne curga siroaie amândorura în timp ce buzele noastre erau lipite.

“Esti minunata! Esti frumoasa!” îi spuneam iar si iar.

Dupa o vreme mi-am dat seama ca Alan statea în pragul usii.

“Draga,” am spus. “Ti-l prezint pe fratele meu. Tocmai l-am cunoscut cu putin timp în urma.”

Nu stiu de ce i-am spus frate, poate doar pentru ca asa simteam atunci. El era fratele meu atunci. El este fratele meu acum. Atunci am învatat ca eu nu sunt în grija fratelui meu, ci ca eu sunt fratele fratelui meu.

În timp ce ea l-a salutat pe Alan am intrat pe usa de legatura în camera în care ma asteptau cuplul Dressers. L-am luat în brate pe Dave. “Oh, mare ticalos iubaret. Am avut cea mai grozava experienta din viata mea.”

Mary a trecut prin camera si am îmbratisat-o strâns. “Esti frumoasa. Cuvântul este frumoasa, iar eu sunt în vârful lui.”

În timp ce ma saruta i-au dat lacrimile. Mai târziu mi-a spus ca energizarea magnetica din mâinile mele a zgâltâit-o si dintr-odata s-a simtit atât de fericita încât nu putea sa faca altceva decât sa plânga.

Anniel a spus ca Bob si Ann, Bill si Jerri au sunat de mai multe ori ca sa întrebe de mine. Am rugat-o sa îi sune si sa le spuna sa vina aici. “Esti sigur?” m-a întrebat ea, fiindca i s-a spus ca multi oameni vor sa fie singuri dupa sedinta LSD.

“Sunt atât de fericit ca vreau sa fie toata lumea cu mine,” i-am spus eu.

Dave a pregatit niste bauturi în timp ce Mary si Anniel au scos niste mâncare pe care o comandasera. Am stat rezemat în pat simtindu-ma atât de minunat ca nu stiam cum s-o spun. Am baut si am mâncat, dar cu greu am simtit gustul la ceva. Hrana si bautura pentru trup nu erau importante în momentul acela.

Hrana pentru suflet era mult mai importanta. Alan adusese trandafirul din camera LSD, iar Anniel îl pusese într-un pahar lânga pat. Cand m-am întors sa ma uit la el mi-am reamintit experienta LSD. A început sa se miste, sa prinda viata. S-a deschis si a înflorit când m-am gândit la toti oamenii iubitori din jurul meu. S-a strâns, s-a zbârcit si s-a facut negru când m-am gândit la cât de neiubitor fusesem.

Au sosit Bob, Ann si Delita. Apoi au venit Bill, Jerri, Sharlee si Denise. I-am îmbratisat si i-am sarutat pe toti si le-am spus fiecaruia ca îi iubeam. A fost o ocazie extraordinar de fericita. Magia iubirii a umplut camera si noi nu mai cunoscusem niciodata astfel de bucurii.

S-a râs si s-a vorbit si le-am povestit diferite parti din experienta mea. Vorbeam foarte rar, cu voce înceata, iar uneori mi-a fost greu sa-mi mentin un anumit gând suficient cât sa-l pot exprima verbal. Exista o diminuare treptata a efectelor drogului, însa ele au durat pâna noaptea târziu. Chiar si azi, aproape dupa doua luni, pot sa simt furnicatura electrica în varful degetelor când le frec unele de altele.

Copiii au plecat dupa câteva ore. Alan a ramas pâna târziu dupa miezul noptii si mi-a spus: “Ma distrez de minune.” Dave si Mary s-au retras în camera lor la putin timp dupa ce a plecat Alan si am ramas doar eu si Anniel.

Era obosita si ar fi trebuit sa doarma demult, însa era mult mai preocupata de mine decât de ea însasi. “Pot sa dorm si alta data, draga mea”, i-am spus eu. “Acum nu vreau decât sa ma bucur de acest sentiment extraordinar.” Am tinut-o strâns în brate, iar ea a adormit în timp ce eu mi-am continuat exeprienta.

De mai multe ori în timpul noptii am prins câte un zgomot din afara si m-am afundat din nou adânc în experienta. De trei sau patru ori a fost ploaia picurând ritmic în burlanul din afara camerei. Odata a fost scârtâitul unor cauciucuri de automobil pe strada uda. Aceste sunete, ca si sunetele muzicii, le-am preschimbat în sunete si scene din alte perioade din viata mea.

Odata picaturile din burlan au devenit scârtaitul unei mic balansoar caraghios în care mama ma legana si ma hranea la sânul ei. Din nou a fost sunetul leaganului meu când eram întins în el lânga patul mamei si tatei, când ei stateau îmbratisati, iar tata împingea leaganul cu piciorul. Si din nou a fost scârtaitul nerusinat al arcurilor vechi din bordelul din Kansas City unde mi-am cheltuit singurul dolar pentru singura prostituata de profesie pe care am cunoscut-o vreodata.

Am trecut prin multe, multe experiente în timp ce stateam acolo întins. Am facut multe lucruri si am fost multe lucruri. Am fost ploaia de pe acoperis, scurgându-se prin burlan în canal. Am fost în vârful noii lumi create si m-am uitat în jos la piramidele care erau departe în dreapta mea. Am fost excrementul dintr-o oala de noapte lânga un pat de hotel. Am retrait multe experiente pe care le traisem mai devreme în ziua aceea si am creat altele în continuare.

De câteva ori am vrut sa spun ceva, dar nu puteam sa scot nici un cuvânt. Asa cum am spus în notite, falcile ma dureau în încercarea de a rosti ceva. Am continuat sa am acest sentiment de a dori sa spun ceva si în special când am fost deasupra lumii. Nu prea stiam ce voiam sa spun, nici despre ce era vorba.

Apoi brusc mi-a venit. “Este epitologia timpului,” am spus cu voce tare în camera tacuta. “Asta tot încercam sa exprim în cuvinte. Eram deasupra timpului, am vazut vârful timpului sau capatul timpului.”

A doua zi dimineata i-am spus lui Anniel despre asta, iar ea a spus: “Exista acest cuvânt 'epitologie'? Si ce-ar putea sa însemne?”

“Clar, nu-i asa? Epi înseamna vârful sau capatul a ceva de deasupra. Ologie, bineînteles, înseamna a cunoaste ceva. Deci cuvântul înseamna cunoasterea capatului timpului, sau ceea ce este dincolo de timp.”

“Asa o fi”, a zis ea. “Uite-te dupa el când te întorci la Institut.”

Programarea mea era la ora 3:00 p.m. Acesta era un interviu post-LSD destinat sa le dea o sansa de a-si face o imagine finala în privinta mea si o sansa pentru mine si pentru ei de a pune întrebari.

Tom m-a vazut în sala de asteptare. “Lasa-ma sa stau un pic aici sa te simt”, a spus el în timp ce s-a asezat pe scaunul celalalt. “Ai avut o experienta extraordinara. Cum te simti acum?”

“Pur si simplu este indescriptibil,” i-am spus.

Apoi mi-am amintit despre epitologie si l-am întrebat daca stia cuvântul. “Nu am auzit niciodata de el, dar vom vedea.” S-a dus în birou si s-a întors cu un dictionar.

Am fost surprins sa aflu ca nu exista un astfel de cuvânt. “Dar oricum este un cuvânt perfect. Asta e ceea ce am vazut eu, ce este dincolo si deasupra timpului.”

Ruth m-a salutat cu un zâmbet larg. “Hei, salut, pruncule nou nascut.”

“Ce mai faci?” m-a întrebat Ron.

“Asta e ziua mea! De azi încolo în fiecare zi va fi ziua mea.”

Ne-am întors în camera LSD si m-am asezat pe canapea, iar ei s-au asezat în fata mea, asa cum începusem cu o zi în urma. În timp ce am trecut pe coridor mi-am amintit ceva si imediat dupa ce ne-am asezat le-am spus si lor.

“Senzatia pe care am avut-o ieri dimineata legata de camera de gazare de la San Quentin, executia, îmi spunea ceva. Stiu ce a fost. A fost o executie. Malden Grange Bishop care a venit ieri aici a murit aici. Astazi e un tip diferit” si am aratat spre mine.

Toti au încuviintat din cap.

Am stat de vorba un timp. Le-am spus despre niste experiente pe care nu le-am exprimat în cuvinte si am lamurit niste lucruri pe care le-am spus atunci. În privinta mea, nu aveam nici o întrebare. Am fost prea fericit, prea relaxat, prea bucuros ca sa am vreo întrebare, oricare ar fi fost ea.

Mi-au spus ca îmi vor da pentru acasa cele doua teste cu cartonasele de sortat si m-au rugat sa le fac în patru sau cinci zile si sa le trimit înapoi prin posta. De îndata ce puteam, ei îsi doreau ca eu sa scriu un raport al experientei mele, de care aveau nevoie pentru dosarele lor. Dupa sase luni urmau sa îmi ceara sa repet si alte teste psihologice pe care le mai facusem. Iar cu asta se încheia aceasta investigatie particulara asupra mea în legatura cu LSD-ul, atât cât tinea de munca lor de cercetare.

Când am fost gata sa plec Ron mi-a strâns mâna si m-a îmbratisat. Ruth m-a îmbratisat si ea si m-a sarutat. Ca si cum am fi fost niste prieteni apropiati toata viata noastra. Si poate ca am si fost. Nu si-a centrat oare Christ învataturile sale în jurul Fratiei Omului? Nu ne-au învatat oare toti liderii religiosi ca suntem cu totii frati, cu totii aceeasi familie, cu totii la fel?

Aceasta este magia iubirii.